Cum a fost la Revoluție ?

Cum a fost la Revoluţie? 

Mai bine e acuma ! ha,ha,ha  ... Da,da !

Dacă îţi spun că am dat mâna în 14 sau 15 decembrie cu Tokes Laszlo, aşa între patru ochi. 

Şi precis că şi el îşi mai aminteşte pentru că am avut pe fiul meu în gât.  Nu prea or avut curajul prea mulţi să urce la el, în uşa bisericii. 

Deja lumea numai intra în biserică, decât stăteau în aşteptare pe străzi, în jurul bisericii. 

Îţi dai seama ce spaimă am tras zilele următoare când am văzut ce s-a întâmplat! 

  Tokes îmi spusese să merg acasă cu copilul să nu păţeasc ceva. Când am ajuns sus pe acele câteva trepte, este un parter înalt acolo, iar eu când să sun la uşă, el deja deschidea, probabil m-a văzut din vizor, sau nu ştiu, dar cert este că a deschis înainte de a suna. Nevastă mea stătea în stradă înmărmurită. După deja eram în clar toţi că era plin de securişti.

Na dar am scăpat cu bine, care am scăpat... 

Ceea ce este interesant şi nu prea am auzit pe nimeni să vorbească despre acele filme pe care le-au făcut organele de represiune . Pentru că în cei 25 de ani eu nu am văzut nici urmă de ele (filme document). Şi eu i-am văzut cu ochii mei cum filmau! Şi nu puţin au fimat, ci mult - mult de tot. Zeci de minute. Eu am locuit la etajul 3 nu departe de sediul Comitetului Județean PCR  Timiș, şi am văzut totul din fereastră. Unde sunt filmele???

Şi încă ceva interesant, acele grupuri de câte 4-5 oameni care în mod sistematic spărgeau vitrinele la magazine, iar ultimul arunca ceva inflamabil înăuntru, iar apoi foarte calm mergeau mai departe, fără frică. Unul pe celălalt îl păzea, aşa cum vedem acuma la mascații antitero . 

Se vedea clar că se cunoșteau între iei.

Na dar ce importanță mai are, doar aşa ca să te necăjești. Îţi dai seama că după atâția ani ce deformat o să aflăm adevărul, dacă se va afla ceva-ceva vreodată. 

Şi asta e în funcție de ce interese au cei care le dau publicității. 

Dar să vezi ce vorbea lumea pe stradă atunci "...că Elena Ceauşescu a dat ordin să ne radă tot oraşul de pe faţa pământului, aruncând în aer fabrica Solventul . Şi culmea era că ştiam toţi că ceea ce producea Solventul era foarte exploziv şi periculos, chiar îmi amintesc o colegă de liceu David Ecaterina din Ştiuca, care lucra laborantă la Solventul, îmi povestea că dacă explodează Solventul nu rămâne nimica din Timişoara.

 Asta cred că ne-a mânat ca în 20 decembrie să ieşim din fabrici să facem acel mare protest din centrul oraşului. 

În speranța că ne aude ţara. 

M-a apucat melancolia văzându-mi pozele vechi de la TinyPic.com

Vezi-vezi, acuma după 25 de ani numai mie frică să-mi pun fotografiile. Dar atunci ce frică ne era !